Hipertensiunea arteriala este un sindrom caracterizat prin cresterea presiunii sistolice si diasistolice peste valorile medii normale admise (normal dupa OMS: intre 10-14 cmHg-maxima si 6-9 cmHg - minima). Cresterea tensiunii arteriale poate avea cauze precise: boli de rinichi, boli endocrine, unele boli cardiovasculare etc. Exista si o asa numita hipertensiune esentiala in care nu gasim o cauza anume, dar in antecedentele parintilor exista hipertensiunea.
Boala se manifesta cu ameteli, dureri de cap, vajaituri in urechi, tulburari de vedere, iar cu timpul se visceralizeaza (adica deterioreaza functia unor organe vitale cum ar fi rinichiul, creierul, miocardul); in aceasta faza apar si simptomele organelor afectate.
Vascul: este un antihipertensiv de mare valoare; are actiune antispasmodica si sedativa. Se utilizeaza ca macerat obtinut din 40 g frunze proaspete la un litru apa, tinute 12 ore. Se bea un pahar din acest macerat, inainte de masa, in cure de 15 zile pe luna. Trebuie folosit cu prudenta, deoarece contine si principii toxice; este mai indicat vascul de pe stejar si brad.
Usturoiul: se poate utiliza ca alcoolatura (suc de usturoi amestecat cu o cantitate egala de alcool de 40 grade), in doza de o lingurita de doua ori pe zi, timp de 10 zile pe luna.
Paducelul: are actiune antispasmodica pe vase: diminueaza excitabilitatea sistemului nervos si este tonic cardiac; se poate administra sub forma de tinctura (macerarea unei cani de flori in doua cani de alcool de 70 grade timp de 15 zile); se fac cure de 20 zile pe luna, in doze de o lingurita pe zi, intr-un sfert pahar apa, inainte de masa.
Traista ciobanului: se utilizeaza ca decoct, se fierbe 10 minute, 30-50 g planta uscata intr-un litru de apa; se beau 2-3 cani pe zi.
Coada calului: se utilizeaza la hipertensivi pentru actiunea sa diuretica; se consuma o cana inainte de fiecare masa dintr-un decoct prelungit obtinut din 50-60 gr planta uscata intr-un litru de apa prin fierbere timp de 30 minunte.
Frunzele de mesteacan: au o actiune diuretica; se recomanda infuzia preparata din 10 g frunze la o cana cu apa, la care se adauga un varf de cutit de bicarbonat pentru a-i creste puterea diuretica.
Aconit: bolnavul hipertensiv, de tip atletic, agravari vesperale (de seara); friguros; unul dintre simptomele importante este anxietatea; palpitatii; puls plin.
Arnica: hipertensiune declansata dupa traume psihice; senzatia de astenie fizica este dominanta; epistaxis recidivant; insomnie.
Aurum: depresiune psihica; senzatia de batai puternice, pulsatiile resimtite la nivelul carotidelor si temporalelor; tendinta la arterioscleroza precoce: fata congestionata; poliurie; edeme.
Belladonna: remediu indicat in crizele moderate de hipertensiune, cand domina in tabloul clinic cefaleea, congestia, transpiratiile bruste, intense. Efectele sunt reduse, in tratamentul de durata.
Gelsemium: subiect emotiv, agravari ale hipertensiunii legate de emotii; tremuraturi ale extremitatilor; crize de cefalee precedata de tulburari de vedere; senzatia de pleoape grele; in crizele de hipertensiune bolnavul simte nevoia acuta de mobilizare.
Glonoin: in crizele hipertensive manifestate cu bufeuri congestive: senzatie suparatoare, puternica de pulsatilitate a arterelor gatului si capului; palpitatii dureroase.
Ignatia: mai indicata sexului feminin; hipertensiuni agravate de cafea, acool, tutun; simptome variabile pe parcursul evolutiei bolii; labilitate neuropsihica, senzatii de nod in gat, de constrictie precordiala.
Lachesis: altenante de excitatie si depresie psihica; locvacitate excesiva; suferinta este mai accentuata dimineata; in zilele de dupa menstruatie starea este mai buna; se preteaza mai mult sexului feminin; bolnavele au fata congestionata si in special in hipertensiunea instalata la menopauza.
Lycopodium: bolnavul cu fata imbatranita, ridata; vertij - dimineata; cefalee cu senzatie de greutate a capului; se preteaza mai bine la bolnavii hipertensivi care au si tulburari digestive.
Aconit si Arnica: se folosesc in dilutii inalte (CH30, la 3-4 zile interval, iar Belladonna si glonion in dilutii joase (CH7) in intervale scurte, la debutul crizelor hipertensive. Lycopodium, Lachesis, Aurum, Ignatia se folosesc prin testare pana la dilutia cea mai convenabila.
Se reduce sarea in alimentatie (la aprox. 6 g/zi). Aceasta se obtine evitand alimentele bogate in sare ca: mezeluri, branzeturi, sunca, muraturi, masline, ape minerale bogate in sodiu; daca se gateste fara sare este permisa paine sau mamaliga cu sare; pentru a da gust mancarii, se pot folosi lamaia, usturoiul, patrunjelul, otetul.
Cand hipertesiunea arteriala se asociaza cu obezitatea (cum se intampla de multe ori), dieta va fi hipocalorica, masura care corecteaza si valorile tensiunii arteriale.
Bolnavii hipertenstivi vor avea hrana sanatoasa in grasimi animele (30-40 g/zi) si bogata in uleiuri vegetale (porumb, floare-soarelui).
Cafeaua, ceaiul, bauturile alcoolice sunt permise doar in concentratii mici; se vor evita in perioadele critice.
In hipertensiunea secundara trebuie indepartata cauza; in cazurile de hipertensiune arteriala esentiala, trebuie inceput cu terapia homeopatica; cazurile care nu raspund favorabil li se aplica fitoterapeutica; cazurile cu visceralizari importante nu mai raspund decat la medicatie alopata; crizele hipertensive raspund de asemenea, mai sigur, la produsele alopate; in unele cazuri cand medicatia se administreaza foarte precoce, crizele hipertensive pot fi suprimate cu Glonion, Belladonna, ambele CH7, cate 5 granule o ora interval. Hipertensiunea aparuta in conditii de stres poate beneficia de tratament homeopatic cu Arnica.
